Traian Paparete/ august 4, 2019

De mii de ani filosofii se întreabă ce e frumosul!
Noi avem Argeșul!

Pe lângă Vila Florica, din 1858 boierul Ion C.Bratianu a avut ambiția de a avea și o fermă pe care ulterior, fiul său Ionel a utilat-o modern și a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu, cel care a construit și Arcul de Triumf.

Locuinta si terenul de la Florica au fost in timpul vietii Bratienilor un exemplu demn de urmat inaintat pentru ilustrarea harniciei proprietarilor lor, oameni pentru care munca a reprezentat un nobil cult, ratiunea insasi a vietii. Aici s-a creat si dezvoltat o autentica pepiniera de produse agroalimentare de o calitate remarcabila. Ferma de la Florica a ilustrat cu mult succes spiritul gospodaresc, mai intai la nivelul familiei si prin extindere la cerintele reclamate de exigentele unei economii competitive. Activitatea economica a Bratienilor a demonstrat pragmatism si o transpunere perfecta a principiilor liberalismului. De la modesta proprietate din 1858 si pana la ferma model din deceniul trei al secolului XX dotata de Ionel Bratianu cu mijloacele si utilitatile cele mai moderne ale vremii a fost strabatut un drum lung si greu, o cale a perseverentei, tenacitatii si perfectionarilor continue. Inceputurile activitatilor productive se asociaza cu vechea locuinta. Aceasta avea o camera turceasca in care se gasea linul – instalatie ce permitea scurgerea vinului in pivnita (vas de lemn, de tabla sau de beton in forma de jgheab, in care se aduna si se storc struguri; vas de lemn, din tabla sau beton in care se pune la fermentat materia prima folosita la fabricarea spirtului, a berii, etc. Vas, cada de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face tuica).

La Florica se practica si cresterea viermilor de matase. Productia gospodariei familiei Bratianu asigura nu numai nevoile de hrana ale acesteia dar permitea si un excedent pentru valorificare pe piata. In familia Bratianu se stabilisera responsabilitati individuale in rezolvarea treburilor gospodariei lor eficiente si competitive in comertul vremii. Ion C. Bratianu se ocupa cu productia de vin si fructe, in vreme ce sotia lui, Pia , asigura pregatirea lactatelor. Bunaoara untul produs la Florica se bucura de o reputatie excelenta in randurile consumatorilor. La prepararea lui nu se mai folosea putineiul traditional dar depasit, ci masini cu o tehnologie moderna. Regele Carol I afirma in legatura cu acest subiect: „Cu toate insistentele mele la domeniile si fermele regale nu pot obtine untul de la Florica”. Dimitrie Sturdza lauda fara rezerve calitatile de exceptie ale unor categorii de lactate de la ferma Florica: „Branza si smantana de aici te duc in pacatul lacomiei”. Virtutile vinurilor de la Florica erau de notorietate. „Vinul tatei – scria aceeasi Sabina Cantacuzino – a fost asemenea cel dintai ingrijit si invechit sistematic”. De remarcat este si faptul ca productia de vin de la Florica se evalua in cantitati deloc de neglijat.

Constantin Bacalbasa, ziarist cunoscut in epoca si autor al unei lucrari de referinta pentru istoria Capitalei a surprins inceputurile liberalismului economic si cerintele unei economii de piata in societatea romaneasca aflata intr-o faza de pionierat pe fagasul democratizarii institutiilor statului: „Bratianu avea oarecare avere. La Florica lui din judetul Muscel producea. Producea unt, producea vin; producea tuica; iar produsele erau toate de cea mai buna calitate, erau foarte mut cautate pe piata, deci Bratianu era cel dintai «boier» care punea in comert lucruri fabricate in ferma lui. Acesta era un mare merit pentru vremea aceea si crea omului un titlu mai mult de democratism. Ce document interesant al timpului. Faptul ca Bratianu devenea negustor si intra in randurile burgheziei era o dovada de democratism”. si presa vremii oglindea prin intermediul reclamelor calitatea unor alimente produse la Florica. Astfel, in publicatia „Uniunea democratica” se putea citi intr-un numar aparut la inceputul anului 1872: „Unt proaspat Ioan Bratianu, in bucati de 50, 100 si 200 dramuri (veche unitate de masura pentru greutate (egala cu 3,18 – 3,22 grame) si pentru capacitate ( egala cu 3,23 –  3,80 centimetri cubi) – Pop. Gram) contra 8 lei noi”.

După 1989 proprietatea a fost vândută unor oameni de afaceri iar astăzi se află într-o stare de degradare îngrijorătoare, nicio autoritate nemaiputând interveni.

Realizatori: Lavinia Năstase și Traian Paparete

Share this Post